A doua săptămână a Postului Mare - Marţea Încuiată

Urmează o perioadă destul de mare de acalmie sărbătorească, în care oamenii sunt la adăpost de cele rele, poate şi de cele bune. Prin analogie, se poate vorbi de o extindere a săptămânii trecute, sau de o confuzie cronologică: Marţea Încuiată impune aceleaşi prescripţii cu cele din săptămâna precedentă.

A patra săptămână a Postului Mare - Miercuri; Miezul Păresimilor (jumătatea Postului Mare), Miezul Păresii, Miezul Păreţilor; Târnoasele; Miercurea Numărătoarea Ouălor, Sărbătoarea Ouălor; Ziua Şarpelui

Având o semnificaţie deosebită, înjumătăţirea postului (Miezul Păresimilor) se caracterizează prin aceeaşi doză masivă de demonism. Anticiparea marii sărbători pentru care a fost instituit şi Postul Mare ne face să vorbim acum de o concentrare a acestei sacralităţi malefice în ziua numită Miercurea Numărătoarea Ouălor. Prin urmare, acum se numără ouăle strânse pentru Paşti, nu numai pentru a vedea de câte va mai fi nevoie, pentru ca ouăle respective să nu se strice, ci şi pentru a stimula acumularea lor şi ouatul păsărilor. Apoi pot fi evidenţiate practicile oraculare, deosebit de dure, întrucât ofereau implacabil, prin simpla numărătoare a ouălor, date ce puteau constitui un motiv de bucurie sau, cel mai adesea, de îngrijorare (dacă şi când se va căsători tânăra, dacă va muri cineva din familie). Acest moment era într-adevăr de temut, şi nici o familie nu putea să aibă luxul de a refuza practica; de altfel, se impuneau interdicţii de muncă înainte de acest moment, a cărui semnificaţie oraculară era dominantă (era, asemenea Ignatului, ziua unei jertfe obligatorii: „se numără ouăle, pentru că, dacă rămâne unul fără soţ, moare unul din familie“).

Tradiţii: Ieşirea (capătul) Sântoaderilor, miercuri la amiază. Miezul Păreţii şi-l închipuie oamenii urât şi mare, făcător de rău, umblând noaptea, înspre această zi, şi omoară din vitele celor care ştie el că nu-l serbează. Miercurea Numărătoarea Ouălor este o sfântă lăsată de Dumnezeu pe pământ, pentru a învăţa pe femei să tragă foloase de la paseri. Le-a învăţat cum să numere ouăle şi ce bucate să facă din ele. Miezul Păreţii e o babă bătrână, care vine pe nesimţite şi le bate pe femei cu capul de toţi pereţii. Femeile ţin Miezul Păresimilor pentru a avea mană la păsări. Acele ce o ţin zic că tot anul le merge foarte bine cu păsările, nu le moare niciuna şi că toată vara păsările le dau ouă multe; iar acele femei ce nu ţin această sărbătoare nu mai au nici o baftă, nici un câştig de la păsări, căci zic că altele mor, altele le mănâncă dihăniile (vulpile, dihorii, puii cei mici îi răpesc hultanii) şi care mai rămân nu se ouă. Femeile numără ouăle şi apoi sunt libere a lucra orice. În caz contrar, au credinţa că se izbesc cu capul de pereţi. Unele zic că e ziua pereţilor şi nu-i voie de văruit. O femeie care a înnebunit, lucrând în această zi, rostea cuvintele:
Mez, mez, mez Păreţii,
Buf cu capul de pereţi!
Şi când termina aceste cuvinte, se bătea cu capul de pereţi

Obiceiuri: Jumătatea Postului se ţine numai pentru că în acea zi le este permis a prepara mâncarea cu untdelemn; în tot postul se hrănesc cu pâine, ceapă, varză murată şi praz

A cincea săptămână a Postului Mare - Sâmbăta Ursului

În paralel cu calendarul fix, în această perioadă se observă şi alte sărbători consacrate animalelor de pradă (de Miezul Păresimilor, de exemplu, sunt ecouri ale unei zile a şarpelui). Astfel, cu o săptămână înainte de Moşii de Florii, este celebrată Ziua Ursului.

Tradiţii: În această zi, urşii se puiesc. Fiecare trebuie să primească un ţigan cu ursul şi-l joacă, crezând că aşa e bine pentru sănătatea animalelor şi în special a boilor şi a vacilor, ca să nu mai zacă de boale. Mai este obiceiul tot atunci că oamenii pe care-i doare mijlocul se culcă cu faţa la pământ, lungiţi, şi-i calcă ursul pe corp, crezând că se vor face sănătoşi. Această călcare se plăteşte celui cu ursul prin mălai şi gologani. Care dintre femei nu o serbează, se uită oamenii la ea ca la urs

Obiceiuri: Se fac şi se dau de pomană plăcinte de bostan, de frica ursului.

(Olteanu, Antoaneta - CALENDARELE POPORULUI ROMÂN)