Mar
10
Adaugat de (admin) in Traditii si obiceiuri la 10-Martie-2008

Alte denumiri: Prima săptămână după Rusalii

Tradiţii: Rusaliile ţin trei zile. Pe lângă cele două zile bisericeşti, ţine o săptămână de nu lucrează. Cineva a lucrat în această săptămână şi a căzut într-un somn adânc şi nu s-a deşteptat, până ce nu a adus tatăl său căluşenii, de au jucat-o în căluş.

Luni; Rusaliile; Sf. Treime (Troiţa); Zilele Căluşului

Deturnarea caracterului nefast se realiza treptat, prin focalizarea atenţiei către obiectivele următoare cele mai importante, şi anume roadele câmpului, pentru care în această zi se realiza un ceremonial special. Este şi perioada când se intensifică activitatea căluşarilor.

Tradiţii: Rusaliile au fost nişte femei, care, cu ajutorul multor buruieni, vindecau bolile. Rusaliile sunt nişte babe hidoase, care zboară prin aer în ziua de Rusalii. Ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase şi frigări ascuţite, cu care-i pedepsesc pe toţi cei care muncesc în zilele lor. Ele îi schilodesc, le scot ochii şi-i asurzesc pe cei care nu le respectă. Alţii spun că Rusaliile sunt trei fete mari, de pe vremea lui Alexandru-Împărat. Având Alexandru o sticluţă cu apă vie, din care a dat calului său să bea, spre a nu mai muri niciodată, cele trei fete care se aflau la curtea lui au băut şi ele din acea apă, făcându-se astfel nemuritoare. Astăzi sunt gârbovite de bătrâne, dar tot fecioare sunt. Ele cântă şi joacă în anumite zile ale anului, pe la răspântii. În aceste zile oamenii se feresc a lucra, căci zânele îi vor schilodi. Rusaliile îi pocesc pe oameni şi prin intermediul obiectelor lăsate noaptea afară, pe care a doua zi oamenii le ating. Rusaliile se serbează ca să nu-i plesnească ceva, căci sătenii cred că acel lovit de Rusalii de vreo boală nu se mai scoală. Se povesteşte că un om s-a apucat să lucreze în lunea Rusaliilor. Culcându-se la amiază, l-au apucat în vis Rusaliile. I se părea că sunt trei femei, îmbrăcate în alb, care-l luară la joc, apoi se apucară să-l întindă şi să-l trântească. Aşa l-au muncit până l-au trezit. Un băiat a săpat în ziua asta şi pe la nămiezi a început să sară, să strige, a nebunit şi azi e tot cam nebun. O femeie n-a ţinut Rusaliile şi, către seară, toate raţele din curte au început să joace ca după lăutari. A trebuit să le taie, că nu mai încetau jocul. Un om, lucrând în deal la nişte porumb, luni în ziua de Rusalii, a început să joace, să strige şi să cânte ca un nebun. Oamenii care se găseau prin apropiere abia l-au putut aduce legat în sat, căci parcă era un smintit. A doua zi i-au jucat căluşarii şi i-au strigat: „Hăi! hăp! hăp! Din Rusalii să se scoale, din căluş să saie-n sus!“ şi altele. El, spune şi acum (căci sunt vreo zece ani de-atunci) că i s-a arătat în somn nişte fete, care i-au zis că, dacă n-o juca la anul viitor în căluş, nu-l mai lasă, că-l omoară. În anul următor a fost în căluş şi a scăpat de boală. Zilele Căluşului încep în ziua a cincizecea după Paşti (Sf. Treime) şi ţin nouă zile.

Obiceiuri: Luni după Rusalii se ţine în cinstea morţilor, crezându-se că au ostenit pe drumuri şi că li s-au băşicat picioarele. Se face spălarea picioarelor la mai mulţi copii (băieţi şi fete), cu apă caldă, după care îi unge cu unt alb pe tălpile picioarelor, ca să nu-i mai doară picioarele pe moşii aceia şi tot în acest scop trec copiii cu picioarele peste lână şi frunze de tei, ca să fie drumul moale pe unde vor merge moşii. Moşii de cireşe – luni, în Rusalii. De Rusalii se face târg de fete. Luatul din căluş. Se duc căluşarii la casa bolnavului, care e întins pe un ţol în mijlocul curţii; lângă dânsul se pune o oală nouă cu apă. Lăutarii cântă „de căluş“ şi căluşarii joacă în jurul bolnavului. Vătaful, purtând un steag, îl trece pe deasupra capetelor căluşarilor. La un moment dat, unul din căluşari, de obicei, cel din flancul drept, învârtind ciomagul, sparge oala. Apa miraculoasă stropind pe bolnavi şi căluşari, bolnavul se scoală ca prin farmec, pe când căluşarii, stropiţi, cad. Ei sunt luaţi de căluşarii rămaşi teferi şi, prin frecături cu pelin şi cu usturoi de la steag, sunt aduşi în simţire. Când ajungeau la casa unui bolnav, acesta era scos afară, aşezat cu faţa în sus, cu capul spre miazăzi (sau răsărit), aşează lângă el steagul şi o oală de pământ cu apă, de care leagă o aţă roşie şi un pui mic de găină. Dacă, după executarea tuturor melodiilor, bolnavul începe să tremure, e semn că e luat din căluş. Atunci stabilesc o zi în care vor veni să-l scoale din căluş. Ei repetă jocul potrivit de trei ori; atunci este prins şi bolnavul în joc; în acest moment vătaful ia oala de lut şi o aruncă în sus. Când cade, oala se sparge şi puiul rămâne mort. Dacă bolnavul are noroc să se scoale, sar câteva picături de apă pe el; atunci el se va ridica şi fuge după căluşari jucând. Dacă nu are noroc să se scoale, nu-l atinge nici o picătură de apă, înseamnă că e ursit să moară.

Marţi după Ispas, Marţea Mânioasă; Rusaliile, Tretunul

Ieşirea din sărbătoarea Rusaliilor se făcea prin intermediul unor sărbători-pereche, în oglindă, ale celor din zilele ce au precedat ultima mare sărbătoare a calendarului mobil. Avem de-a face iar cu o marţi mânioasă, a tunetelor şi a trăsnetelor, precum şi cu ecouri ale zilelor Bălţate care s-au ţinut nu demult.

Tradiţii: Rusaliile se ţin trei zile, ca fiind rău de poceală. A treia zi încă lucrează până la ziuă jumătate la câmp, şi atunci se întorc acasă înaintea vitelor, căci vacile vin la amiază cu Rusaliile în coarne şi nu trebuie să fie atunci om pe câmp, că l-apucă şi e de rău. Eu însumi am văzut şi am vorbit cu d-aceşti pociţi din Rusalii. E adevărat că aveau fălcile strâmbe şi încleştate, ochii ponciş; ba unul avea mâinile şi picioarele încovrigate şi înţepenite. Pe toţi îi apucase poceala dormind în grădină. Nici nu se putea altfel, când se ştie cât de umed e pământul în Rusalii. Se spune că un om ara în ziua de Rusalii şi, la popas, după ce a mâncat, s-a culcat. Pe când dormea, a visat că au venit la el trei femei urâte, cari i-au zis: „De ce ai arat astăzi?“ Omul nu le-a răspuns nimic. Ele au zis mai departe: „Fiindcă n-ai ţinut ziua noastră, îţi luăm roatele, până ce te-i pocăi“. Când s-a sculat omul, nu mai putea umbla, îi luase picioarele. La anul, l-a învăţat o babă să meargă în acelaşi loc, în ziua de Rusalii, şi să se culce. L-au dus acolo, că el nu se putea duce şi, trecând Rusaliile pe lângă dânsul, au zis: „Omul acesta şede de an aici, să-i dăm roatele“. Şi s-a sculat teafăr săteanul şi s-a dus acasă. Se povesteşte că un om în Marţea de Trăsnet (Tretun) a adus din pădure un furcer, de care ridica la fân cu el. După ce l-a jupuit bine de coajă, l-a ascuţit şi l-a pus într-un gard. Când a plouat mai în urmă, furcerul a fost trăsnit. De atunci a rămas credinţa că nu trebuie să faci nimic în acea zi, că îl trăsneşte.

Obiceiuri: Se face Ghermanul. Acesta este cel ce poartă ploile cu piatră; are putere asupra grindinei şi asupra viermilor, omizilor care strică pomii.

Miercuri; Bălţatele

Tradiţii: Bălţatele se ţin în Săptămâna Rusaliilor, miercuri până la amiază, vineri – după amiază. Se ţin de frica ielelor, care mai înainte luau oamenii de la lucrul câmpului, îi purtau pe sus şi îi schingiuiau.

Joia Necurată; Joia Iepelor; Joia Mânioasă; Buciumul Rusaliilor; Bulcile

Tradiţii: Vine după Rusalii, când acestea îşi buciumă sau îşi trâmbiţează sfârşitul isprăvilor lor. Pietrele lui Sf. Petre se mai zice şi Joia Moşilor, sau Joia Mânioasă. Cade joi după Ispas. Se ţine fiind rău de boale şi de piatră. E aşa de mânioasă, că fierbe apa în piatră.

Vineri; Bălţatele

Vinerea prima după Rusalii pentru tunete (trăsnete), grindină şi vifore. Începând de la această vineri se serbează toate vinerilor cu nelucrare până la Vinerea Mare.

Sâmbăta Pietrii; Rusitorii, Rusitoarele;

Tradiţii: Acestea cad şapte, după credinţa altora, nouă zile după Rusale (numărând şi ziua Rusalelor). Cu Rusitorile se încheia sărbătoarea Rusalelor.

Obiceiuri: Reînturnarea morţilor familiei de acasă la mormânt, spre care scop se da pomană morţilor înainte de răsăritul soarelui. Slobozirea apei morţilor.

Duminica tuturor sfinţilor

Se serbează pentru apărarea de cele rele.

(Olteanu, Antoaneta – CALENDARELE POPORULUI ROMÂN)


Comments are closed.