Alte denumiri: Săptămâna Rusaliilor; Săptămâna Mare

Numită şi ea Săptămâna Mare, prin implicaţiile deosebite pe care le are în curgerea calendarului popular, este cel de-al doilea prag temporal ce poate fi identificat în calendarul mobil, semnificând trecerea la anotimpul verii. Caracterul liminal al lui a fost întruchipat de reprezentările demonice specifice, cunoscute mai ales sub numele de Rusalii (dar, cu mici variaţii, şi iele, şoimane), care îi pedepsesc frecvent pe oamenii care, prin lucru sau neglijenţă, le încalcă prescripţiile. Adesea reprezentate ca suflete neliniştite, nemulţumite, ale morţilor (s-au făcut nenumărate analogii cu Rosaliile romane), constituie o imagine specifică a unui patronaj ad-hoc al acestei perioade a anului. Un argument în acest sens îl constituie şi apropierea de Sântoaderi (reprezentanţi, după cum am văzut, ai primăverii), cu care stabilesc împreună capetele intervalului luat în posesie.

Tradiţii: Rusaliile sunt nişte babe urâte, gârbovite de bătrâneţe. Sunt în număr de trei sau şapte şi umblă numai în Săptămâna Rusaliilor şi în ziua de Todorusale, sau de Strat de Rusalii, sau Sfredelul Rusaliilor, care cade într-o miercuri, la douăzeci şi patru de zile înainte de Rusalii. Zboară şi ele prin văzduh, ca şi Ielele, cântă şi joacă pe la puţuri, fântâni, cruci, răspântii, prin poieni etc., dar numai în zilele consacrate lor. În aceste zile nimeni nu trebuie să lucreze, căci fiinţele acestea răutăcioase se răzbună atunci şi ologesc, schilodesc, scot ochii, asurzesc sau înnebunesc pe cei ce nu le ţin zilele. Alteori îl ridică pe om în sus, îl saltă şi-i dau drumul, de-şi frânge oasele. Se zice că au în mâini nişte unelte tăioase şi frigări ascuţite, cu care schilodesc lumea. Se povesteşte că un om s-a apucat să lucreze în lunea Rusaliilor. Culcându-se la amiază, l-au apucat în vis Rusaliile. I se părea că sunt trei femei, îmbrăcate în alb, care-l luară la joc, apoi se apucară să-l întindă şi să-l trântească. Aşa l-au muncit până s-a trezit

Miercuri; Todorusele; Todorusale; Strat de Rusale; Strat de Rusalii; Strodul Rusalelor; Sfredelul Rusaliilor; Buciumul Rusaliilor

Prima zi importantă a sărbătorii Rusaliilor o constituie Todorusele sau Todorusalele, ziua în care acestea iau în primire de la Caii Sântoaderului, patronii primăverii, prerogativele puterii pentru anotimpul care vine (interesantă este de asemenea plasarea în timp a acestui moment, cu douăzeci şi patru de zile înainte de Rusalii, „ca să ştie oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele“). Asemeni celorlalte momente calendaristice în care se vorbeşte de o concentrare de sacralitate, impactul asupra naturii şi oamenilor este deosebit de puternic: oamenii pot fi ologiţi dacă duhurile trec în zbor deasupra lor, iar plantele de leac sunt afectate. În special în cazul celor care sunt considerate apotropaice, adică folosite în lupta împotriva acestor demoni (pelin, frăsinică, dumbravnic), se recomanda, înainte de răsăritul soarelui, culesul ritual, pentru ca oamenii să-şi asigure rezerva necesară de luptă. Din punct de vedere ritual, cel mai important moment al sărbătorii îl reprezenta constituirea cetei căluşarilor – singurii agenţi colectivi, specializaţi în lupta împotriva demonicului.

Tradiţii: Se fac la jumătatea timpului dintre Paşti şi Rusalii. Todorusele sunt semnătura Rusaliilor aruncate cu douăzeci şi patru de zile înainte de Rusale, ca să ştie oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele. Îl buciumă Rusaliile pe cel care lucrează. Despre această sărbătoare povestesc oamenii bătrâni că unui sătean care a arat în această zi i-a crăpat boul pe brazdă. Unii oameni au ţinut această sărbătoare, cu credinţa că vor fi feriţi de multe întâmplări rele. Rusaliile sunt şapte fete curate şi nemăritate, pe care Dumnezeu le-a prefăcut în zâne. Sunt nemuritoare, umblă ziua şi noaptea printre oameni, însă lumea nu le vede, pentru că e prea stricată şi încărcată cu tot felul de păcate şi fărădelegi. În această zi, Rusaliile se întâlnesc şi petrec cinci săptămâni cu Sântoaderii, până la Rusitori. În semn de bucurie că s-au întâlnit cu fraţii lor, le dăruiesc câte un buchet făcut din vârf de dumbravnic (Melittis melissophyllum), aşa că din această zi planta nu mai are vârf, nici miros. Până în ziua aceasta buruienile nu-s sfredelite sau găurite; şi din ceasul ce s-au sfredelit nu mai sunt bune de leac. Rusaliile sunt bune, dar se supără când cineva trece peste jocul lor, când le tulbură masa, apele, sau când se lucrează în ziua lor. Pedeapsa cuvenită este durerea de mâini şi de picioare, nebunia. Cine lucrează o păţeşte rău: poate să orbească, să înnebunească sau să ologească. Se întâmplă să dea de o boală pentru care nu mai e în lumea asta mijloc de tămăduire. Omul care e bun vede când ies Rusaliile, cum zbor şi cum chiuiesc pe sus. Strat de Rusalii se ţine pentru a nu-i lua Rusaliile, care este un vânt puternic, care ia pe cel ce lucrează şi-l ridică în sus, îl lasă jos, lovindu-l de tot ce întâlneşte în drumul lui.

Obiceiuri: Se constituia ceata căluşarilor, care activa până la Rusalii (ceata era aleasă pe unul-nouă ani). În ziua de Strat de Rusalii se adună într-o casă treisprezece tineri. Este ales un vătaf (conducător) şi mutul. Apoi se face legământul între ei sau legătura steagului: se ia o prăjină de alun, iar în vârful ei se leagă un batic şi usturoi verde, câte trei fire pentru fiecare căluşar. Acesta este steagul căluşarilor, care este păzit bine; dacă cineva le fură steagul, căluşarii înnebunesc. Uneori steagul, precum şi întreaga ceată a căluşarilor, erau binecuvântaţi de o vrăjitoare. Steagul este ţinut mereu drept, nu aplecat, căci altfel toţi căluşarii vor muri. Înainte de joc, stegarul îl atinge pe fiecare tânăr cu steagul de nas, ca să-i dea putere de joc. Noaptea steagul stă înfipt în pământ, fiind păzit de unul dintre căluşari. La sfârşitul căluşului, la şase săptămâni după Rusalii, steagul, casca mutului, sabia şi iepurele sunt sfărâmate în bucăţi şi îngropate adânc. Sfredelul Rusaliilor: se sfredelesc urechile fetiţelor. Atunci Rusaliile încep a sfredeli cu răutăţi. Se împarte vin, pâine, ceapă şi usturoi.

(Olteanu, Antoaneta – CALENDARELE POPORULUI ROMÂN)