Penticostar provine din cuvântul grecesc ,,penticosti” - Cincizecime, care îşi are originea în termenul ,,penticostos” - al cincizecilea. Şi penticostarul este o perioadă mobilă a anului liturgic, ce urmează triodului, fiind alcătuită, după cum îi spune şi numele, din 50 de zile. Astfel, penticostarul începe în Duminica Învierii Domnului şi se încheie în Duminica Pogorârii Sfântului Duh sau Duminica Cincizecimii. Având în vedere că Pogorârea Sfântului Duh este praznic împărătesc, iar odovania sa ţine 8 zile, perioada penticostarului se sfârşeşte practic în Duminica Tuturor Sfinţilor. Această perioadă a anului stă sub semnul bucuriei mântuirii, adusă de Învierea lui Hristos şi al putinţei îndumnezeirii omului prin darul Sfântului Duh, întruchipată de sărbătoarea Cincizecimii.
Penticostarul conţine “cântările de veselie ale Învierii lui Hristos în care se vădeşte pretutindenea bucuria cea mare a creştinului.” Odată cu învierea întregii naturi din moartea de peste iarnă, odată cu bucuria ce însoţeşte trezirea la viaţă şi vieţuirea din belşug, Biserica se deşteptă la o altă viaţă, se trezeşte la bucuria pricinuită de zdrobirea morţii prin Învierea Mântuitorului, la bucuria împreunării cu Hristos în Sfântul Duh, pusă în lumină de întregul Penticostar.
Dacă Triodului îi este specifică pocăinţa, efortul omului în căutarea lui Dumnezeu, Penticostarul încununează acest efort, prezentându-l pe Dumnezeu în ipostaza în care el se pleacă spre om pentru a-l face pe aceasta părtaş darurilor Sale. În perioada Postului Mare omul se supune unui îndelungat efort ascetic, dar întreaga pocăinţă pe care el o face în tot acest timp este însoţită de nădejde, de speranţa că efortul lui va fi încununat. Această bucurie a încununării învăluie de-a dreptul creştinătatea în noaptea de Paşti, când Penticostarul vesteşte lumii Învierea lui Hristos, chemând întregul univers să se împărtăşească de bucuria cea mare a Învierii Domnului.
“Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică.”
Prin Învierea lui Hristos se termină o parte a istoriei, începând alta, începând împărăţia cea veşnică, pentru că prin înviere lanţul morţii a fost zdrobit şi uşile Raiului ne sunt iarăşi deschise. Prin învierea Sa din morţi Mântuitorul ne-a făcut părtaşi tuturor darurilor Sale, ne-a dat putere de a putea primi plinătatea darurilor Sale, ne-a dat putere de a putea primi plinătatea darurilor Sfintei Treimi, pe care Dumnezeu vrea să le reverse asupra noastră. Înviind din morţi Hristos ne-a adus viată, lumină, pace şi bucurie.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu Liturghia Paştilor, care este aceeaşi pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Textele din Penticostar din toată săptămâna luminată sunt izbucniri şi revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune. În vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Biserica nu are altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului.
De observat că, la Paşti şi în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi pentru că raiul a coborât pe pământ şi bucuria covârşeşte orice cuvânt. Vecernia din Săptămâna luminată se deosebeşte de la o zi la alta doar prin glasurile care se schimbă zilnic. Cele 8 glasuri bisericeşti se schimbă zilnic astfel încât în Săptămâna luminată se succed toate cele 8 glasuri, care normal se schimbă din 8 în 8 săptămâni.
Slujba de Paşti, printre altele, ne stă mărturie şi despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importantă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi fiind şi o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic continuă să moară şi învie în fiecare om care i-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpului.
Slujba de Paşti şi din toată săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea şi trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde în slujba de la Paşti şi în toată săptămâna luminată. Slujba de la Paşti este culmea spiritualităţii ortodoxe.
Duminicile şi sărbătorile din perioada Penticostarului sunt următoarele:
Prima vineri după Paşti se serbează Izvorul Tămăduirii. Naşterea sărbătorii este marcată, istoric, de o minune a Maicii Preacurate, săvârşită în veacul al V-lea.
A doua duminică după Paşti „a Sfântului Apostol Toma”
A treia duminică după Paşti „a Mironosiţelor”
A patra duminică după Paşti „a Slăbănogului”
A cincea duminică după Paşti „a Samarinencii”
A şasea duminică după Paşti „a Orbului din naştere”
A şasea joi după Paşti se serbează Înălţarea Domnului la cer (Ispasul)
A şaptea duminică după Paşti „a Sfinţilor părinţi de la Sinodul I Ecumenic”
A opta duminică după Paşti „Pogorârii Sfântul Duh” sau „a Cincizecimii” (Rusaliile)
Prima luni după Pogorârea Sfântului Duh se serbează Sfânta Treime
Prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh „a tuturor Sfinţilor”