Ingrediente:
150 g margarina, 2 linguri cu miere, 5 linguri zahar tos, 20 linguri zahar pudra, 250 g faina alba, 80 g alune prajite (nesarate), 1 lingura zeama de lamaie, 1 lingurita rasa de amoniac (bicarbonat de amoniu), un praf de sare. Citeste in continuare »

Ingrediente :
500 g faina, plus cea necesara pentru intins, 200-250 g zahar tos, 250 g nuci macinate, putina sare, 1 plic cu zahar vanilat, scortisoara fin macinata, putina coaja rasa de lamaie (optional). Citeste in continuare »

Ingrediente:
500g cartofi, 2 morcovi, 1 pastarnac, 1 radacina patrunjel, jumatate de telina, 2-3 rosii, 2.5l apa, 1 ceapa Citeste in continuare »

Ingrediente:
2 salate verzi, 2-3 gulii, 3 castraveti, 1 legatura ridichi, 1 ceapa, ulei, otet (sau zeama de lamaie), sare, piper Citeste in continuare »

Ingrediente:
1 kg. ciuperci, 100 ml ulei, 100 ml otet, 2 foi de dafin, boabe de mustar, sare, piper Citeste in continuare »

Învierea Domnului, Sfintele Paşti

Cea de-a doua jumătate a calendarului mobil, care începe din această zi, este deosebit de bogată în practici şi obiceiuri. Ca şi în cazul celorlalte sărbători, substratul creştin constituie, în cea mai mare parte, un pretext pentru interpretarea populară a semnificaţiilor sărbătorii. Momentul principal al zilei îl constituie, fără îndoială, spălatul ritual, ce asigură tuturor participanţilor garanţia unei bunăstări în anul ce vine (de fapt, magia apei este deosebit de activă în această zi – amintim spălatul ritual în apa curgătoare, privitul în apă, în scopul propiţierii), la care se adaugă consumul unor alimente rituale în care acţionează magia imitativă (peşte, ou, caş). Coabitarea celor două filoane – creştin şi păgân – se poate observa în reprezentările legate de lumea cealaltă, lume populată, printre alţii, de Blajini. În virtutea ambivalenţei tradiţionale, acelaşi act este cotat pozitiv şi negativ (cf. recomandările sau interdicţiile de a consuma ouă în ziua de Paşti). Acum sunt obţinute numeroase instrumente magice (lumânarea de la Înviere, usturoi, busuioc, oasele jertfelor animale) şi sunt desfăşurate ritualuri apotropaice, îndreptate în special împotriva dăunătorilor (suntem în anotimpul în care aceştia abia îşi intră în drepturi). Din categoria obiceiurilor specifice amintim Plugarul – celebrarea ieşirii oficiale la arat, precum şi învestirea cu putere a tânărului celui mai vrednic –, obicei care este într-o oarecare măsură completat de ceata Junilor braşoveni. Citeste in continuare »

Alte denumiri: Prima săptămână după Paşti; Săptămâna Paştilor; Săptămâna Albă

Intrăm în a doua jumătate a calendarului mobil, care are ca puncte culminante săptămânile de ieşire din sărbătoarea Paştelui (primele două săptămâni), precum şi pregătirea şi celebrarea celeilalte mari sărbători, a Rusaliilor (care se încheie în a opta săptămână după Paşte). Cu excepţia celor celor nouă marţi, joi şi sâmbete după Paşti, celor douăzeci şi una de vineri de după Rusalii, celebrate săptămânal, calendarul mobil nu mai cuprinde momente reprezentative. Putem spune astfel că acest calendar este centrat pe două anotimpuri principale: primăvara (şi pregătirea ei, anunţată de Lăsatul Secului) şi vara (prin practicile magice iniţiate după sărbătoarea Paştelui). Citeste in continuare »

Alte denumiri: Săptămâna Negrilor; Săptămâna Neagră

Este o săptămână a morţilor, comparativ cu precedenta, Săptămână Luminată, a Învierii. În prima zi a ei este celebrat Paştele Blajinilor; în ansamblul ei, sărbătoarea este supusă numeroaselor interdicţii impuse de pecetea morţii, ce o marchează profund. De fapt, dacă privim mai atent lucrurile, Săptămâna Neagră nu este impusă de Lumina orbitoare a săptămânii dinainte, ci de o perioadă nefastă mai mare, care se deschide acum: a doua şi a treia săptămână după Paşti sunt consacrate morţilor pământului, în timp ce următoarele (dintre care a patra este mai periculoasă) sunt redutabile din cauza Rusaliilor, duhuri (eoliene) ale morţilor, depăşind cu mult hotarele Iadului întunecat. Citeste in continuare »

Marţea Dracului; Ropotinii; Ropotinul ţestelor; Ziua Ucigaşului; Marţea Mânioasă; Marţea de trăsnet; Caloianul

O zi bogată în semnificaţii mitico-magice, a treia marţi după Paşti depăşeşte semnificaţia interdicţiilor tradiţionale referitoare la magia meteorologică (aici poate fi inclus doar obiceiul Caloianului sau al Paparudelor, în multe locuri el desfăşurându-se chiar în această zi). În acelaşi timp, sub numele de Ropotinul ţestelor, dar anunţată şi de un determinant eminamente demonic – Marţea Dracului, această zi este centrată pe o divinitate telurică enigmatică, Ropotinul (care, în ultimă instanţă, ar putea fi asociat cu zeul mort şi înviat al ploii, Caloianul, al cărui trup de pământ implică aceeaşi idee de modelare). Pentru a scăpa de răzbunarea acestuia, ofranda inedită, indispensabilă, constituie nota dominantă a sărbătorii: „se lucrează numai ţeste de către fete, pentru a le pune în capul Ropotinului, spre a putea lucra de aci înainte“. Citeste in continuare »

Alte denumiri: Săptămâna Rusaliilor; Săptămâna Mare

Numită şi ea Săptămâna Mare, prin implicaţiile deosebite pe care le are în curgerea calendarului popular, este cel de-al doilea prag temporal ce poate fi identificat în calendarul mobil, semnificând trecerea la anotimpul verii. Caracterul liminal al lui a fost întruchipat de reprezentările demonice specifice, cunoscute mai ales sub numele de Rusalii (dar, cu mici variaţii, şi iele, şoimane), care îi pedepsesc frecvent pe oamenii care, prin lucru sau neglijenţă, le încalcă prescripţiile. Adesea reprezentate ca suflete neliniştite, nemulţumite, ale morţilor (s-au făcut nenumărate analogii cu Rosaliile romane), constituie o imagine specifică a unui patronaj ad-hoc al acestei perioade a anului. Un argument în acest sens îl constituie şi apropierea de Sântoaderi (reprezentanţi, după cum am văzut, ai primăverii), cu care stabilesc împreună capetele intervalului luat în posesie. Citeste in continuare »