Sfântul Nicolae Velimirovici despre hrana sufletului
Eu sunt Pâinea Vieţii (loan 6: 48).

Astfel a grăit Stăpânul Hristos neamului omenesc celui flămând. Acest cuvânt s-a împlinit timp de nenumărate secole după aceea, în vieţile nenumăraţilor următori ai lui Hristos care L-au primit pe Stăpânul ca hrană a sufletelor lor. Un tânăr disperat care era aproape de sinucidere s-a dus să se spovedească la un preot. Preotul l-a ascultat cu atenţie şi i-a zis: „Fiule, tu însuţi trebuie să te învinovăţeşti pentru nenorocirea ta. Sufletul tău flămânzeşte de moarte. De-a lungul întregii tale vieţi, tu nu ai învăţat decât să-ţi hrăneşti trupul, şi nu te-ai gândit niciodată că şi sufletul are nevoie de hrană; de o hrană mult mai preţioasă şi mai pretenţioasă decât cea a trupului, şi într-o măsură mult mai mare decât are nevoie trupul de a lui. Sufletul tău este acum în primejdie de moarte din cauza foametei la care l-ai supus. Fiule, împărtăşeşte-te de Trupul şi Sângele lui Hristos. Numai aceasta îţi poate mântui sufletul de la pieire. Zilnic şi mereu împărtăşeşte-te de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Căci El este Pâinea de Viaţă Făcătoare a sufletelor noastre.” Tânărul l-a ascultat pe preot şi s-a întors la viaţă. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre milostenia cea lăuntrică
Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate (Luca 11:41).

Curăţenia cea din afară îi șade bine omului. Dar aceasta este o curăţenie mai mică. Curăţenia lăuntrică este incomparabil mai importantă decât cea trupească. Aceasta este cea mai mare curăţenie. Un blid este mult mai folositor când este curat şi strălucitor în interior, chiar dacă exteriorul este plin cu funingine. Dar cînd el e strălucitor pe dinafară, dar plin de murdărie în interior cine va îndrăzni să mănânce sau să bea oare de acolo? În lume se află nenumărate exemple de curăţenii şi de învăţători care sunt mai mult ai trupului decât ai sufletului. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre pocăinţă şi iertarea păcatelor
Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Luca 24: 47).

Aceasta este ultima învăţătură pe care Mântuitorul a dat-o apostolilor Săi. În aceste cuvinte se cuprinde, precum în miezul unei nuci, toată Evanghelia împăcării dintre Dumnezeu şi oameni. Căci ce vrea Dumnezeu de la oameni şi ce le dăruieşte El lor? El caută pocăinţa lor, şi le dăruieşte iertarea păcatelor. El cere puţin şi dăruieşte totul. Să se pocăiască oamenii de toate păcatele şi fărădelegile lor, şi să înceteze a le mai face, şi vor primi totul de la Dumnezeu – nu doar ceea ce doreşte cel mai mult inima lor, dar încă şi pe deasupra şi mult mai mult. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre post şi rugăciune
Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post (Marcu 9: 29).

Aceasta este reţeta mântuitoare a Celui mai Mare Doctor al sufletului omenesc. Acesta este remediul cel încercat şi dovedit cel mai eficace de-a lungul veacurilor. Căci un alt remediu în contra nebuniei, nu exsită. Căci ce fel de boală este aceasta? Aceasta este boala în care sufletul omenesc este parazitat şi tiranizat de un duh rău, un duh ucigaş care lucrează la distrugerea atât a trupului, cât şi a sufletului acelui om. Băiatul pe care Mântuitorul l-a vindecat de acest duh rău fusese aruncat de el când în foc, când în apă, numai şi numai în scopul de a-l omorî. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre judecată şi osândă
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat (Ioan3: 18).

Cel care crede în Hristos Domnul nu este judecat, căci el se judecă singur pe sine şi îşi conduce paşii după lumina care este înaintea lui. Asemenea omului care umblă în întuneric mult şi se călăuzeşte numai după lumânarea pe care o ţine în mână – aşa este acela care crede în Hristos, adică, care umblă după El precum umblă omul după lumina ce-l călăuzeşte prin întunericul vieţii. Cel care nu crede a şi fost judecat. Adică, cel care nu are călăuză pe calea cea necunoscută încă de la primul pas pe care îl face, s-a şi rătăcit, a şi pierdut drumul. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre Cine este Hristos?
Cine zic oamenii că sunt? (Marcu 8:27).

Fraţilor, au trecut aproape două mii de ani de la ziua aceea în care Domnul Iisus le-a pus această întrebare ucenicilor Săi. De atunci şi până în ziua de azi această întrebare se pune fiecăruia dintre noi, în fiecare zi, şi în fiecare noapte – şi în fiecare zi, şi în fiecare noapte, fiecare dintre noi trebuie să dea răspuns la ea. Această întrebare este o întrebare de viaţă şi de moarte, iar răspunsul la ea este fie de viaţă făcător, fie de moarte aducător. Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16 :16), răspunde la ea Sfântul Apostol Petru. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre singura Lumină care luminează în întuneric
Eu sunt Lumina lumii (loan 8:12).

Nimeni niciodată de pe faţa pământului, dintre cei născuţi, nu a îndrăznit vreodată să rostească aceste cuvinte. Au existat şi mai există oameni care spun: „Eu aduc lumina,” dar nimeni niciodată nu a cutezat să afirme Eu sunt lumina. Numai Mântuitorul Hristos a putut rosti aceste cuvinte cu îndrăznire, şi cu putere, cu puterea de a fi crezut. Scurta Lui viaţă pe pământ, şi îndelungata Lui istorie de [peste] două mii de ani, au arătat pe deplin adevărul suprem al acestor cuvinte. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre biruinţa asupra lumii
În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (loan 16:33).

Unul şi Singurul Biruitorul Lumii cu aceste cuvinte îi învaţă pe ucenicii şi următorii Lui să nu se înfricoşeze de lume. Cu adevărat, puternică se înfăţişează lumea ochilor noştri. Şi totuşi, Cel Care a creat-o, nu este El oare mult mai puternic decât ea? Lumea pare înfricoşătoare aceluia care nu ştie că Dumnezeu guvernează în ea şi că El este autoritatea ultimă care o ţine în fiinţă după bună Voia Sa, putând-o desfiinţa într-o clipă, dacă aşa doreşte, însă pe cel care ştie aceste lucruri, lumea nu-l poate speria. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre cum suntem liberi doar atunci când ne facem robi lui Hristos
Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos (I Cor 7:22).

Vestea bună pe care creştinismul o aduce zilnic lumii este aceea că evaluarea lucrurilor la adevărata lor valoare nu se poate face decât judecându-le după esenţă, iar nu după aparenţă. Să nu judecăm lucrurile după culoare sau după formă ci după înţeles. Să nu judecăm omul după poziţia lui socială sau după avere, ci după inimă, după inima în care şi-a pus şi simţirea, şi mintea, şi voinţa. După judecata lumii, judecarea creştinească a lucrurilor este întotdeauna şi mereu o noutate; căci ea învaţă că nu neapărat e rob acela care la arătare se vede rob; că nu neapărat e liber acela care călătoreşte mereu unde pofteşte. Căci după mentalitatea lumii sclav e acela care se „bucură” cel mai puţin de „viaţă” iar liber e cel dimpotrivă. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici – Predică despre biruinţa credinţei
Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră (I loan 5:4).

Stăpânul Hristos a biruit lumea. Aceasta fraţilor este şi biruinţa noastră. Apostolii lui Hristos au biruit lumea şi biruinţa lor este şi biruinţa noastră. Sfinţii, fecioarele şi mucenicii au biruit lumea şi şi a noastră este biruinţa lor. Fraţilor, nu există nimic mai puternic în lume decât Credinţa Creştină. Săbiile care au izbit în această Credinţă s-au tocit şi s-au frânt, dar Credinţa a rămas. Regii care au pornit războaie împotriva Credinţei s-au nimicit sub anatema propriilor lor crime. Imperiile care au făcut război contra Credinţei au pierit. Cetăţile care au respins Credinţa zac în ruine. Ereticii care au stricat Credinţa au pierit şi cu trupul şi cu sufletul părăsind lumea sub pecetea anatemei, dar Credinţa pe care au voit s-o surpe, a rămas neatinsă. Citeste in continuare »