Ne apropiem cu pasi repezi de ceea ce lumea crestina numeste “timpul pascal”. In aceasta Saptamana Mare, in biserici au loc slujbele numite Denii, in care se face pomenire despre toate prin cate a trecut Iisus, de la sosirea la Ierusalim si pana la moartea Sa pe cruce. Cuvantul denie este de origine slava si inseamna “veghe” sau “priveghere”. Vom prezenta in continuare semnificatia fiecarei zile din Saptamana Mare, sau Saptamana Patimilor.

Drumul Patimilor incepe cu Intrarea Domnului in Ierusalim. Prima denie pascala se tine chiar in seara zilei de Florii, Duminica, in care poporul care peste cateva zile Ii va cere moartea, Il va intampina pe Iisus cu ramuri de finic si cu osanale. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici - Predică la Vindecarea Slăbănogului

Duminica trecută am ascultat pericopa Evanghelică despre tăria minunată a arătării măreţe şi puternice a lui Hristos. Natanael, care a pus la îndoială cuvintele Apostolului Filip, că îndelung aşteptatul Mesia S-ar fi arătat în lume, şi aceasta în persoana lui Iisus din Nazaret - tot Natanael, de îndată ce a ajuns înaintea Domnului, L-a recunoscut îndată, şi L-a mărturisit atât ca Fiu al lui Dumnezeu, cât şi ca Împărat al lui Israel. Evanghelia de astăzi vorbeşte despre ostenelile mari şi luptele oamenilor cu credinţă adevărată, pentru a veni înaintea Domnului Hristos. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici - Cuvânt la Duminica Fiului Risipitor

“Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre împlinirea marii prorocii

Ca un miel spre junghiere S-a adus (Isaia 53: 7).

Văzând cu ochiul duhului său prorocesc prin secolele viitoare, slăvitul Proroc Isaia a strigat tare prorocia minunii ce avea să vie, înfricoşata Jertfă de pe Golgota. De departe în timp el L-a văzut pe Stăpânul Iisus Hristos ducându-Se la jertfă precum un miel fără de glas ce este dus la junghiere. Căci mielul merge la junghierea sa ca şi cum ar merge la păşunea din care îşi ia hrană: fără să se apere, fără să se teamă, fără răutate. Astfel a mers şi Domnul nostru la Jertfa Sa: fără să Se apere, fără să Se teamă, fără răutate. El nu a strigat: „Oamenilor, nu faceţi aceasta!” El nu a întrebat: „Oamenilor, pentru ce îmi faceţi aceasta?” El nu a osândit pe nici unul dintre ucigaşii Lui. El nu S-a revoltat, nu a protestat, nu S-a împotrivit uciderii Lui. El nu S-a mâniat. El nu a gândit răul despre ucigaşii Lui, despre cei care au cutezat să se facă Lui judecători. Citeste in continuare »

Sfântul Ignatie Briancianinov despre Ortodoxie

La începutul cuvântului nostru în Duminica Ortodoxiei pare firească întrebarea: „ce este Ortodoxia?” Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi lăudare a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea lui Dumnezeu în Duh şi adevăr; Ortodoxia este proslăvirea omului de către Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, dăruit omului. Duhul este slava creştinilor. Unde nu există Duh, acolo nu există Ortodoxie. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre cum trebuie să ne mulţumim cu cele strict necesare
Având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi (1 Tim 6:8).

Apostolii lui Dumnezeu au predicat altora ceea ce ei înşişi împliniseră mai întâi desăvârşit în propriile lor vieţi. Având îmbrăcăminte şi hrană, erau îndestulaţi doar cu atât. Şi chiar când nici îmbrăcăminte sau hrană nu aveau, tot erau îndestulaţi. Căci îndestularea lor nu venea de la cele din afară, ci de la cele dinlăuntru, îndestularea lor nu era una ieftină, ca a animalelor, ci una scumpă, foarte scumpă, şi foarte rară. Îndestularea lăuntrică, îndestularea cu pacea şi dragostea lui Dumnezeu cele din inimă, aceasta este îndestularea oamenilor cu adevărat mari, aceasta este îndestularea apostolică, în marile bătălii şi războaie, generalii se îmbracă şi se hrănesc ca soldaţii obişnuiţi, căci ei nu caută îndestularea cu hrană sau îmbrăcăminte, ci caută îndestularea victoriei şi a biruinţei. Biruinţa este cel dintâi principiu al îndestulării celor care luptă. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre supunerea faţă de Voia lui Dumnezeu
Facă-se Voia Ta, precum în cer, aşa şi pre pământ (Matei 6:10).

Binecuvântat fie Sfântul Botezător Ioan în veci, căci a împlinit Vestea Cea Bună înaintea sosirii Veştii Celei Bune! Plecând în pustie, el s-a dăruit întreg voii lui Dumnezeu, cu trupul şi cu sufletul. Voia lui Dumnezeu a împlinit-o în trupul său pe pământ, ca şi în cerul sufletului său. Nici foamea nici fiarele sălbatice nu s-au apropiat de trupul său de-a lungul anilor lungi pe care i-a petrecut în pustie. Nici nu a fost sufletul său vătămat de tristeţe sau disperare din cauza singurătăţii, şi nici de mândrie din cauza vederilor cereşti. El nu a căutat la oameni nici pâine şi nici cunoaştere, însuşi Dumnezeu i-a dăruit toate cele de trebuinţă, căci el însuşi se dăruise mai înainte cu totul voii lui Dumnezeu. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre recunoaşterea Fiului lui Dumnezeu în plin întuneric
Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta! (Matei 27: 54)

Aşa a strigat sutaşul, cel care a păzit conştiincios crucea, după porunca comandantului său. Căci avea ordin de la superiorii lui să păzească Trupul lui Hristos pe Golgota. La vedere el nu şi-a făcut decât stricta datorie, acţionând aproape ca o maşină, dar cu acest strigăt sufletul lui s-a trezit. El, un soldat roman, un păgân şi un idolatru, a văzut deodată pe deplin tot adevărul care s-a petrecut în timpul morţii lui Hristos Dumnezeu, atunci când a strigat: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta! Necunoscând nimic despre Unul Dumnezeu, necunoscând nimic despre Lege sau Proroci, el a înţeles, a cuprins pe dată într-o fulgerare a inimii şi minţii ceea ce înşişi preoţii Celui Preaînalt şi învăţătorii de Lege nu au voit să înţeleagă. Cu strigătul sutaşului s-au împlinit Scripturile de Domnul rostite: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi (loan 9: 39). Cu adevărat, iată că cel care era orb cu duhul a văzut, pe cînd cei care credeau că văd au fost complet orbiţi. Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici - Predică la deschiderea minunată a mormintelor
Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat (Matei 27: 52).

O, năpraznic semn! Căci iată, trupurile cele moarte de demult ale sfinţilor bărbaţi şi femei L-au recunoscut pe Cel Care a murit în chinuri pe Cruce - dar sufletele cele moarte ale bătrânilor iudei nu L-au recunoscut! Zidirea în întregul ei s-a cutremurat, dar numai sufletele criminale ale lui Anania, Caiafa şi Irod nu s-au cutremurat! Iată că drepţii cei morţi de demult s-au arătat mai simţitori decât viii cei păcătoşi. Căci cum ar fi putut rămâne nesimţitori sfinţii cei de demult adormiţi cînd pietrele înseşi nu au putut rămâne nesimţitoare? Cum s-ar fi putut ca, în timpul acestui eveniment care a cauzat pământului să se cutremure şi soarelui să-şi ascundă razele lui, trupurile oamenilor să doarmă în morminte - să doarmă în morminte ele, care împliniseră Legea Veche, care nădăjduiseră în El pentru viaţă, care prorociseră despre El şi închiseseră ochii în nădejdea venirii Lui? O, cumplit păcat! O, mare este nădejdea noastră, a celor care nădăjduim în înviere! Citeste in continuare »

Sfântul Nicolae Velimirovici despre îngrozirea zidirii la moartea lui Hristos
Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat (Matei 27: 51-52).

O grozavă mustrare a viilor! Căci până şi zidirea cea nesimţitoare L-a cunoscut şi recunoscut pe El ca Dumnezeu, în timp ce oamenii nu au voit să-L cunoască! Toate cele fără grai au strigat cu glas tare, fiecare în modul ei, şi pe limba sa! Căci pământul se cutremură - iată graiul lui! Soarele şi acoperă lumina - iată graiul şi al lui. Toată zidirea strigă de mânie în graiul fiecărui element al ei. Toată zidirea se supune Lui, precum oarecând lui Adam în Rai, căci toată zidirea îl recunoaşte pe El drept Stăpân, aşa cum l-a recunoscut odinioară pe Adam în Rai. Cum anume L-a cunoscut zidirea, şi cum anume s-a făcut că I s-a supus, nu ştim, căci aceasta este o taină de nepătruns pentru noi. Credem că este vreun instinct interior al zidirii necugetătoare, care se află în ea de la Cuvântul lui Dumnezeu Care a creat-o. Căci iată, acest instinct al zidirii iraţionale este de mii de ori mai raţional decât raţiunea omului când aceasta este întunecată de păcat! Citeste in continuare »