Marţea Dracului; Ropotinii; Ropotinul ţestelor; Ziua Ucigaşului; Marţea Mânioasă; Marţea de trăsnet; Caloianul

O zi bogată în semnificaţii mitico-magice, a treia marţi după Paşti depăşeşte semnificaţia interdicţiilor tradiţionale referitoare la magia meteorologică (aici poate fi inclus doar obiceiul Caloianului sau al Paparudelor, în multe locuri el desfăşurându-se chiar în această zi). În acelaşi timp, sub numele de Ropotinul ţestelor, dar anunţată şi de un determinant eminamente demonic – Marţea Dracului, această zi este centrată pe o divinitate telurică enigmatică, Ropotinul (care, în ultimă instanţă, ar putea fi asociat cu zeul mort şi înviat al ploii, Caloianul, al cărui trup de pământ implică aceeaşi idee de modelare). Pentru a scăpa de răzbunarea acestuia, ofranda inedită, indispensabilă, constituie nota dominantă a sărbătorii: „se lucrează numai ţeste de către fete, pentru a le pune în capul Ropotinului, spre a putea lucra de aci înainte“. Citeste in continuare »

Alte denumiri: Săptămâna Rusaliilor; Săptămâna Mare

Numită şi ea Săptămâna Mare, prin implicaţiile deosebite pe care le are în curgerea calendarului popular, este cel de-al doilea prag temporal ce poate fi identificat în calendarul mobil, semnificând trecerea la anotimpul verii. Caracterul liminal al lui a fost întruchipat de reprezentările demonice specifice, cunoscute mai ales sub numele de Rusalii (dar, cu mici variaţii, şi iele, şoimane), care îi pedepsesc frecvent pe oamenii care, prin lucru sau neglijenţă, le încalcă prescripţiile. Adesea reprezentate ca suflete neliniştite, nemulţumite, ale morţilor (s-au făcut nenumărate analogii cu Rosaliile romane), constituie o imagine specifică a unui patronaj ad-hoc al acestei perioade a anului. Un argument în acest sens îl constituie şi apropierea de Sântoaderi (reprezentanţi, după cum am văzut, ai primăverii), cu care stabilesc împreună capetele intervalului luat în posesie. Citeste in continuare »

Miercuri; Bălţatele; Pestriţele; Ajunul Ispasului; Moşii de Ispas

Ajunul Ispasului, amplasat în săptămâna ce precede marea sărbătoare a Rusaliilor, constituie o nouă acumulare de sacralitate, manifestată concret în credinţe prin irupţia magicului (arderea comorilor, culegerea plantelor de leac). O serie de tradiţii inedite este dată de reprezentarea Bălţatelor – o sărbătoare neomogenă, ţinută în două episoade, fie în segmente de zi diferite, fie în zile diferite, alternând. Citeste in continuare »

Lunea Rătăcită; Oarbele-Şchioapele

O sărbătoare enigmatică, închinată unor divinităţi feminine ce amintesc de Rusalii, deşi supranumele Oarbele-Şchioapele, precum şi Lunea Rătăcită trimit mai degrabă la ieşirea din sărbătoarea Ispasului (poate fi vorba tot de duhurile morţilor, care au rătăcit sau pot rătăci calea spre lumea cealaltă; o rătăcire/întârziere asemănătoare este şi cea amintită de Paştele Blajinilor, tot într-o zi de luni). Prin analogie, rătăcirea se putea extinde şi asupra celor vii, care trebuia să se ferească de aceste neplăceri prin interdicţii specifice.
Tradiţii: Invocată de oameni să nu se rătăcească când mergeau la pădure sau plecau la drumuri lungi. Citeste in continuare »

Alte denumiri: Prima săptămână după Rusalii

Tradiţii: Rusaliile ţin trei zile. Pe lângă cele două zile bisericeşti, ţine o săptămână de nu lucrează. Cineva a lucrat în această săptămână şi a căzut într-un somn adânc şi nu s-a deşteptat, până ce nu a adus tatăl său căluşenii, de au jucat-o în căluş. Citeste in continuare »

Crucea - simbolizeaza crucificarea, opusul invierii.

Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarata ca simbol al crestinatatii de catre imparatul Constantin, in cadrul Consiliului de la Niceea, in anul 325 dupa Hristos.

Lumanarea de Inviere - este cea care in noaptea Invierii fiecare credincios o poarta in mina si pe care o va aprinde din lumina adusa de preot de pe masa Sfintului Altar. Aceasta luminare este simbolul Invierii, al biruintei vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului. Multi pastreaza restul de luminare ramasa nearsa dupa slujba si o aprind in cursul anului in cazul in care au un mare necaz in casa, sau pe timp de furtuna.

Pasca - se coace de catre gospodinele crestine numai o data pe an, de Sfintele Pasti. Ea are o forma rotunda pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avind la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit. In momentul in care se pune in cuptor, femeile de la tara fac semnul crucii cu lopata pe peretii cuptorului, spunind: “Cruce-n casa,/ Cruce-n piatra,/ Dumnezeu cu noi la masa,/ Maica Precista pe fereastra” Legenda pascai spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus a fost gazduit de un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, piine pentru drum fara stirea lor. Intrebindu-l pe Hristos cind va fi Pastele, Mintuitorul le-a spus ca atunci cind vor gasi piine in traista. Cautind apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.

Iepurasul - nu este o inovatie moderna si simbolizeaza fertilitatea. Simbolul provine inca din vremea festivalurilor pagane de Eastre. Simbolul pamantesc al zeitei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepurasului pascal in America. Numai dupa razboiul civil devine raspandit ca fiind simbol crestin. De fapt sarbatoarea Pastelui nu era celebrata in America pana la acea data.

Mielul - reprezinta victoria vietii asupra mortii. Il simbolizeaza pe Mantuitorul care S-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mieii mai sunt si membrii turmei lui Dumnezeu. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paste a tuturor crestinilor. In Europa sunt foarte populari si mieii din unt, paste sau zahar.